Catalogul Messier după 9 ani de observații

Catalogul Messier după 9 ani de observații

Fac observații astronomice din 29 martie 2017, ziua în care domnul Mircea Pteancu mi-a arătat prin ocularul lunetei „Zoth”, la o mărire pe care nu mi-o mai amintesc, primul obiect de cer profund: Marea Nebuloasă din Orion (M42). A fost și prima mea întâlnire cu numele „Messier”.

La momentul respectiv nu înțelegeam prea bine nici ce vedeam prin ocular și nici cine era acel Messier al cărui nume apărea în dreptul obiectului observat. Știam doar că imaginea aceea difuză, suspendată printre stele, m-a captivat instantaneu.

Între timp am aflat cine a fost Charles Messier (1730–1817), astronom francez cunoscut drept „vânătorul de comete”. În căutarea cometelor, acesta întâlnea frecvent obiecte difuze care puteau fi confundate cu ele. Pentru a evita astfel de confuzii, a început să întocmească o listă a acestor obiecte permanente de pe cer. Astfel a luat naștere celebrul Catalog Messier, care conține 110 obiecte: galaxii, roiuri stelare, nebuloase și alte curiozități cosmice. Deși a fost creat ca un instrument practic pentru vânătorii de comete, catalogul a devenit una dintre cele mai importante și populare liste de observații pentru astronomii amatori.

imagine preluatǎ de pe forulmul https://www.cloudynights.com/

Au trecut mai bine de nouă ani de la prima mea observație. În acest timp am petrecut sute de ore sub cerul înstelat, observând obiecte de toate tipurile. Aproape că nu a existat sesiune de observații în care să nu apară și unul sau mai multe obiecte Messier.

În numărul din iunie 2026 al revistei Meteor, publicația Asociației Astronomilor din Ungaria, am citit un articol dedicat lui Charles Messier și catalogului său. Autorul amintea faptul că orice astronom amator care se respectă încearcă măcar o dată să observe întreaga listă.

M-am regăsit în această afirmație. Nu doar că am observat întreaga listă de mai multe ori, dar am participat și la două maratoane Messier, reușind să observ într-o singură noapte 108, respectiv 109 obiecte — practic maximul posibil de la latitudinea noastră.

Citind articolul, mi-a venit însă o întrebare: care este obiectul Messier pe care l-am observat cel mai des și care este cel mai rar întâlnit în notițele mele?

Cum nu se încheie nicio sesiune de observații fără să notez într-un fișier Excel tot ceea ce am văzut, răspunsul era la doar câteva minute distanță. Am extras toate obiectele Messier și am numărat de câte ori apare fiecare în jurnalul meu de observații.

Rezultatele au fost surprinzătoare.

La capătul inferior al clasamentului se află M85, o galaxie lenticulară din Coma Berenices, observată de doar 7 ori. La polul opus se găsește M31 – Galaxia Andromeda, cu nu mai puțin de 217 observații.

Nu este greu de înțeles de ce M31 conduce detașat clasamentul: este una dintre cele mai spectaculoase și accesibile galaxii de pe cerul nordic, o țintă aproape obligatorie în fiecare sezon favorabil. În schimb, M85 este un obiect discret, aflat într-o regiune a cerului bogată în galaxii și rareori ales ca țintă principală.

Topul observațiilor mele Messier (2017–2026) arată astfel: (Numărul observațiilor este afișat cu bold)

M31 (217) – Andromeda, galaxie spirală

M13 (213) – Hercules, roi globular

M57 (204) – Lyra, nebuloasă planetară

M81 (175) – Ursa Major, galaxie spirală

M37 (171) – Auriga, roi deschis

M82 (168) – Ursa Major, galaxie starburst

M36 (165) – Auriga, roi deschis

M11 (161) – Scutum, roi deschis

M38 (156) – Auriga, roi deschis

M27 (154) – Vulpecula, nebuloasă planetară

M45 (150) – Taurus, roi deschis

M51 (133) – Canes Venatici, galaxie spirală

M35 (131) – Gemini, roi deschis

M32 (128) – Andromeda, galaxie eliptică pitică

M3 (125) – Canes Venatici, roi globular

M42 (121) – Orion, nebuloasă H II

M8 (111) – Sagittarius, nebuloasă cu roi

M20 (110) – Sagittarius, nebuloasă cu roi

M34 (110) – Perseus, roi deschis

M22 (109) – Sagittarius, roi globular

M110 (107) – Andromeda, galaxie eliptică pitică

M17 (104) – Sagittarius, nebuloasă cu roi

M52 (103) – Cassiopeia, roi deschis

M56 (103) – Lyra, roi globular

M33 (99) – Triangulum, galaxie spirală

M103 (95) – Cassiopeia, roi deschis

M16 (94) – Serpens, nebuloasă cu roi

M24 (94) – Sagittarius, nor stelar al Căii Lactee

M92 (94) – Hercules, roi globular

M39 (92) – Cygnus, roi deschis

M44 (89) – Cancer, roi deschis

M1 (83) – Taurus, rămășiță de supernovă

M101 (81) – Ursa Major, galaxie spirală

M26 (80) – Scutum, roi deschis

M28 (80) – Sagittarius, roi globular

M15 (79) – Pegasus, roi globular

M25 (79) – Sagittarius, roi deschis

M71 (79) – Sagitta, roi globular

M66 (75) – Leo, galaxie spirală barată

M23 (74) – Sagittarius, roi deschis

M65 (72) – Leo, galaxie spirală barată

M10 (69) – Ophiuchus, roi globular

M41 (68) – Canis Major, roi deschis

M97 (67) – Ursa Major, nebuloasă planetară

M12 (66) – Ophiuchus, roi globular

M29 (66) – Cygnus, roi deschis

M4 (65) – Scorpius, roi globular

M18 (65) – Sagittarius, roi deschis

M21 (65) – Sagittarius, roi deschis

M2 (61) – Aquarius, roi globular

M5 (54) – Serpens, roi globular

M53 (53) – Coma Berenices, roi globular

M104 (52) – Virgo, galaxie spirală

M84 (51) – Virgo, galaxie lenticulară

M94 (51) – Canes Venatici, galaxie spirală

M108 (51) – Ursa Major, galaxie spirală barată

M86 (50) – Virgo, galaxie lenticulară

M60 (48) – Virgo, galaxie eliptică

M78 (48) – Orion, nebuloasă difuză

M80 (48) – Scorpius, roi globular

M109 (47) – Ursa Major, galaxie spirală barată

M59 (46) – Virgo, galaxie eliptică

M67 (45) – Cancer, roi deschis

M47 (43) – Puppis, roi deschis

M74 (42) – Pisces, galaxie spirală

M46 (41) – Puppis, roi deschis

M58 (40) – Virgo, galaxie spirală barată

M89 (40) – Virgo, galaxie eliptică

M105 (40) – Leo, galaxie eliptică

M87 (38) – Virgo, galaxie eliptică

M99 (37) – Coma Berenices, galaxie spirală

M90 (36) – Virgo, galaxie spirală

M96 (36) – Leo, galaxie spirală

M98 (36) – Coma Berenices, galaxie spirală

M95 (35) – Leo, galaxie spirală barată

M6 (34) – Scorpius, roi deschis

M63 (34) – Canes Venatici, galaxie spirală

M70 (34) – Sagittarius, roi globular

M7 (33) – Scorpius, roi deschis

M30 (33) – Capricornus, roi globular

M54 (33) – Sagittarius, roi globular

M69 (33) – Sagittarius, roi globular

M76 (33) – Perseus, nebuloasă planetară

M79 (32) – Lepus, roi globular

M48 (31) – Hydra, roi deschis

M50 (31) – Monoceros, roi deschis

M88 (31) – Coma Berenices, galaxie spirală

M107 (29) – Ophiuchus, roi globular

M64 (28) – Coma Berenices, galaxie spirală

M91 (28) – Coma Berenices, galaxie spirală barată

M9 (26) – Ophiuchus, roi globular

M77 (26) – Cetus, galaxie spirală

M93 (26) – Puppis, roi deschis

M14 (25) – Ophiuchus, roi globular

M72 (23) – Aquarius, roi globular

M73 (23) – Aquarius, asterism

M100 (23) – Coma Berenices, galaxie spirală

M55 (22) – Sagittarius, roi globular

M40 (21) – Ursa Major, stea dublă

M43 (21) – Orion, nebuloasă H II

M102 (20) – Draco, galaxie lenticulară

M75 (18) – Sagittarius, roi globular

M49 (17) – Virgo, galaxie eliptică

M19 (16) – Ophiuchus, roi globular

M106 (16) – Canes Venatici, galaxie spirală

M62 (14) – Ophiuchus, roi globular

M61 (12) – Virgo, galaxie spirală

M68 (12) – Hydra, roi globular

M83 (10) – Hydra, galaxie spirală barată

M85 (7) – Coma Berenices, galaxie lenticulară

Privind aceste cifre, realizez că lista Messier continuă să mă fascineze la fel de mult ca în seara din martie 2017 când am privit pentru prima dată M42 prin ocular. Poate că acum înțeleg mai bine ceea ce văd și cunosc povestea din spatele catalogului, dar sentimentul  a rămas același.

Nu cred că mă voi plictisi vreodată de această listă. Până la urmă, Catalogul Messier reunește cele mai spectaculoase obiecte accesibile telescoapelor de amatori și reprezintă una dintre cele mai frumoase călătorii pe care le poate face un observator al cerului.

Perioada analizată: 29 martie 2017 – 21 iunie 2026.

Observații din 7 şi 8 aprilie: zeci de galaxii, roiuri, stele duble, microsatelit radio și Sirius B

7 aprilie

În sfârșit, cer fără Lună, fără nori, pâclă și alte impurități care mă țineau departe de observațiile prin telescop. În seara zilei de 7 aprilie, am așteptat ca ultimii nori să se retragă spre sud, lăsând loc constelațiilor Leo, Virgo și Coma – zona cu cele mai multe galaxii. Este regiunea cerului care „privește” cumva în afara galaxiei noastre, nefiind obstrucționată de praf stelar, nebulozități și alte minuni, oferind o vedere directă asupra miilor de galaxii observabile în univers. Galaxii pe care îmi doresc să le observ într-un număr cât mai mare, evident în limita echipamentului folosit.

Locația este bunișoară, fiind la aproximativ 18 km de oraș, dar spre oraș se vede totuși dezastrul numit poluare luminoasă.

Am ajuns la locație în jurul orei 22:00 și am început prin „încălzire” (adică perioada în care telescopul se aclimatizează, respectiv se răcește), pe obiecte de pe cerul vestic, bine observabile iarna. După ce telescopul s-a aclimatizat, iar stelele duble precum Algieba, Castor, Porrima sau Cor Caroli au arătat decent, mi-am spus să încerc, cât timp mai este relativ sus, Sirius. Steaua nu prezenta o scintilație la fel de mare ca în alte seri, așa că șansele păreau totuși reale. Și ce să vezi: lângă Sirius, lipit de stea, se vedea clar că mai este ceva. Nu era separat printr-un spațiu negru, dar era rezolvat categoric ca un „8”, unde steaua mare avea un fel de „coș” pe coaste :) Această formă s-a menținut atât în focal, cât și extra- și intrafocal, deci este clar că ceea ce am văzut a fost Sirius B. Poziția se confirma și în aplicația SkySafari. Dacă steaua ar fi fost mai sus pe cer, probabil s-ar fi rezolvat cu spațiu negru, dar e bine și așa. În ultimii ani am observat Sirius B de 3–4 ori, deci nu este un obiect observat frecvent cu succes.

Sirius B, în schița mea rapidă (sus) și în SkySafari(jos) , cu imaginea întoarsă ca în ocular.

O altă reușită a fost captarea semnalului radio de pe satelitul T.MicroSat-1, care emite pe 401.025 MHz o părticică din „Oda Bucuriei” de Beethoven. Antena stației mele nu este potrivită pentru semnale atât de slabe, dar, cu toate acestea, se putea auzi printre zgomotul alb un fragment din melodie, deci recepție reușită.

Fragment din „Oda Bucuriei” de L. W. Beethoven, auzibil prin zgomotul de fond. Recepție realizată cu stația Baofeng UV-5R

Cu aceste două capturi (Sirius B și „Oda Bucuriei” din spațiu), mă puteam declara super mulțumit. După centralizarea observațiilor acasă, am realizat că am reușit să adaug 7 galaxii noi, adică neobservate până acum. Am peste 16.000 de „priviri” prin telescop, dar, în practică, revăd aceleași aproximativ 3000 de obiecte. Astfel, unul dintre scopurile sesiunilor de observații a devenit observarea a cât mai multor obiecte noi. Începe să se concretizeze scopul meu de a vedea tot ce se poate observa din emisfera nordică cu un telescop de 8 inchi.

La sesiunea de observații de la Șiria, la aproximativ 18 km de Arad, pe un cer cu SQM măsurat la 20,95 la zenit și o temperatură a aerului de 4°C, timp petrecut la locație aprox 2.5h folosind telescopul Dobsonian 203/1000 și, în principal, ocularul Explore Scientific de 11 mm (82°), am observat:

Planete (1): Jupiter

Stele duble (7): Castor (Gem), Algieba (Leo), Sirius B (CMa), HR4877 (Vir), Porrima (Vir), Albireo (Cyg), Cor Caroli (CVn)

Roiuri deschise (6): M35 (Gem), NGC2158 (Gem), M36 (Aur), M37 (Aur), M38 (Aur), NGC1907 (Aur)

Roiuri sferice (5): NGC2419 (Lyn), M13 (Her), M92 (Her), M68 (Hya), M5 (Ser), M3 (CVn)

Nebuloase planetare (2): Eskimo Nebula (Gem), M57 (Lyr)

Rămășițe de supernovă (1): M1 (Tau)

Galaxii (58): NGC2903 (Leo), NGC2916 (Leo), NGC3593 (Leo), M65 (Leo), M66 (Leo), NGC3628 (Leo), NGC3547 (Leo), NGC3077 (UMa), M96 (Leo), M95 (Leo), NGC3384 (Leo), NGC3389 (Leo), M105 (Leo), M84 (Vir), M86 (Vir), NGC4388 (Vir), NGC4387 (Vir), NGC4402 (Vir), NGC4425 (Vir), NGC4438 (Vir), NGC4435 (Vir), NGC4443 (Vir), NGC4458 (Vir), NGC4473 (Vir), NGC4477 (Vir), NGC4479 (Com), NGC5195 (UMa), M51 (UMa), M98 (Com), M99 (Com), NGC4262 (Com), M100 (Com), NGC4312 (Com), NGC4459 (Com), NGC4474 (Com), M88 (Vir), M91 (Vir), NGC4571 (Com), M90 (Vir), NGC4531 (Vir), M89 (Vir), NGC4551 (Vir), NGC4550 (Vir), M58 (Vir), NGC4564 (Vir), NGC4568 (Vir), NGC4567 (Vir), NGC4606 (Vir), M59 (Vir), NGC4667 (Vir), M60 (Vir), NGC4647 (Vir), M104 (Vir), NGC4742 (Vir), NGC4760 (Vir), NGC4781 (Vir), NGC4770 (Vir), NGC4776 (Vir), NGC4773 (Vir), NGC4699 (Vir)

8 aprilie

Părea că va fi o fereastră de cer senin undeva între orele 22:00 și 00:00, așa că mi-am încercat norocul în aceeași locație și în seara zilei de 8 aprilie. Obiectele vizate au fost galaxiile din Coma și Virgo. Am reușit să observ 33 de galaxii, un roi sferic și planeta Jupiter, adăugând 6 obiecte noi listei celor neobservate până acum.

În 8 aprilie, folosind telescopul Dobsonian 203/1000, cu ocularul Explore Scientific de 11 mm (82°), din locația Șiria, pe un cer destul de pâclos, timp de aproximativ o oră am observat:

Planete (1): Jupiter

Roiuri sferice (1): NGC4147 (Com)

Galaxii (33): NGC5258 (Vir), NGC5257 (Vir), M98 (Com), M99 (Com), NGC4262 (Com), NGC4312 (Com), M100 (Com), NGC4379 (Com), NGC4421 (Com), NGC4405 (Com), NGC4383 (Com), NGC4350 (Com), NGC4340 (Com), M85 (Com), NGC4394 (Com), NGC4344 (Com), NGC4293 (Com), NGC4336 (Com), NGC4064 (Com), NGC4393 (Com), NGC4448 (Com), NGC4338 (Com), NGC4274 (Com), NGC4278 (Com), NGC4245 (Com), M84 (Vir), M86 (Vir), NGC4388 (Vir), NGC4438 (Vir), NGC4435 (Vir), NGC4443 (Vir), NGC4473 (Vir), NGC4477 (Vir), NGC4458 (Vir)

Aurora boreala - stele variabile si observatii astronomice, 18-19-20 ianuarie 2026

Aurora boreală la Arad – 19 și 20 ianuarie 2026

Două nopți rare sub un cer care a prins culoare

În luna ianuarie 2026 am avut șansa rară de a fi martor la două seri consecutive cu auroră boreală vizibilă de la latitudinea Aradului. Ambele au putut fi observate cu ochiul liber, prima fiind net superioară ca intensitate și spectaculozitate, deși orice apariție aurorală este impresionantă, indiferent de intensitatea ei.

Aurora Boreala, Arad 19.01.2026 ora 23:32. Photo Iphone 13 expunere 10sec

În seara de 19 ianuarie, dupǎ ce terminasem observarea câtorva stele variabile, în jurul orei 23:30, am ieșit spre nordul Aradului, la marginea orașului, într-o zonă cu poluare luminoasă redusă spre N. Urmăream de mai mult timp activitatea solară și observasem alerte și postări care indicau condiții favorabile pentru apariția aurorei.

Ajuns la locație, cerul prezenta o tentă roșiatică vizibilă pe o suprafață largă. Uneori culoarea devenea mai intensă, alteori mai estompată, însă nuanța roșie a fost constant prezentă. Nu era vorba despre o pată clar delimitată, ci despre o colorare difuză a cerului, ușor nenaturală, care atrăgea imediat atenția.

La un moment dat, dinspre est a apărut un nor luminos, asemănător unui nor iluminat de luminile orașului. Acesta s-a deplasat lent spre vest și a început să se alungească, apărând alți „nori” luminoși care s-au unit într-o dungă lungă, alb-verzuie. Luminozitatea varia vizibil: se aprindea, se estompa, își schimba forma și poziția. Printre aceste structuri se observau și coloane de lumină roșie care păreau să pulseze ușor.

Spre orizont, culoarea verzuie era clară. Perdeaua aurorei nu avea contururi ferme, ci o structură fluidă, în continuă transformare. Cu ochiul liber, culorile erau mai subtile decât în fotografii, însă dinamica fenomenului era evidentă și fascinantă.

Fotografiile realizate cu un iPhone 13, cu expuneri de 10 secunde între orele 23:07 și 23:49, surprind mult mai intens culorile și structura aurorală. Frigul era puternic, iar degetele înghețate și tremurul făceau dificilă fotografierea, însă fiecare moment petrecut sub cer a meritat.

Chiar dacă datele și alertele indică uneori condiții favorabile, aurora nu apare vizibilă de fiecare dată când „ar trebui”. Totuși, merită încercat de fiecare dată, deoarece atunci când se arată clar cu ochiul liber, răsplata este pe măsură.

______________________________________________________________________

Noaptea de 20 ianuarie 2026

Pe parcursul zilei de 20 ianuarie, datele indicau în continuare activitate aurorală ridicată, astfel că exista posibilitatea observării fenomenului și în a doua seară, deși activitatea era în scădere.

În seara respectivă am ieșit la observații împreună cu câțiva colegi de la Astroclubul „Galaxis”, într-o zonă din apropierea localității Șiria, județul Arad. La un moment dat, în jurul orei 20:30, cerul a căpătat o tentă roșiatică. De această dată, luminozitatea a fost scăzută, aurora manifestându-se ca o colorare roșiatică difuză a cerului până la altitudinea stelelor Delta Ursae Majoris și Gamma Ursae Majoris, aproximativ 20 de grade deasupra orizontului. Cu dificultate, se puteau observa perdele luminoase în mișcare rapidă între aceste limite, iar uneori apăreau coloane ușor mai luminoase. Ulterior, intensitatea a scăzut până la nivelul în care fenomenul nu a mai fost vizibil nici în fotografii.

Aurora Boreala, Siria 20.01.2026 ora 20:40. Photo Iphone 13 expunere 10sec

Un fenomen rar la latitudinea noastră

Chiar dacă a doua seară a fost mai slabă din punct de vedere al intensității, faptul că am putut observa aurora boreală două nopți consecutive rămâne un eveniment remarcabil. Intensitatea din noaptea de 19 ianuarie a fost una dintre cele mai puternice observate vreodată (de mine cel puțin) de la latitudinea noastră.

Observații astronomice

Pe lângă auroră, cerul a oferit și alte frumuseți care merită descoperite sau redescoperite. În nopțile de 18, 19 și 20 ianuarie am realizat observații de stele variabile, acumulând 103 observații pentru 29 de stele monitorizate de mai mult timp în ceea ce privește variația de luminozitate.

De asemenea, am observat prin binoclu câteva roiuri stelare aflate în apropierea stelelor variabile, iar în data de 20 ianuarie am folosit telescopul pentru a revedea mai multe obiecte cunoscute și spectaculoase. Deși le-am observat de sute de ori, nu mă pot sătura de frumusețea lor.

Subsemnatul, Mircea Pteancu și Andrei Pop la observații la Șiria. 20.01.2026