Azi seara, 17 septembrie 2023, am organizat un mini starparty ad hoc cu prietenul meu Attila, în curtea casei lui, folosind telescopul Skywatcher Heritage 100/400, îmbunătățit și montat pe trepied.
Unul dintre principalele scopuri ale sesiunii a fost să observăm diferențele dintre ocularele Super de 25mm și Super Plossl de 10mm, din dotarea lui Attila, și ocularele cu performanțe mai ridicate pe care le folosesc eu. Am vrut, de asemenea, să vedem care este mărimea maximă la care se poate ajunge cu Heritage-ul, în special pentru observarea planetelor și Lunii. În tot acest timp, ne-am distrat observând obiecte cerești de mai jos:
Roiurile deschise: M11, CR399, NGC663, NGC869/884, M8, M20, M24, M16, M17, M39, M34, NGC457, NGC1502
Nebuloasele planetare: M27 și M57
Galaxiile: M31 și M32
Roiurile sferice: M13, M22, M15, M71, M2
Dublele: Alcor Mizar, Albireo, Eta Cas, Beta Sco, Alpha Cap, Beta Cap, SZ Cam, Epsilon Lyra
Asterismul Kemble Cascade, planetele Jupiter și Saturn
Concluzia principală este că ocularul Super de 25mm nu este chiar atât de rău precum se crede, la fel și ocularul Super Plossl de 10mm; aceste oculare nu merită să fie schimbate, mai ales la începutul călătoriei în astronomie, iar focalele de 25mm și 10mm sunt alegeri bune. În schimb, este nevoie de un ocular cu focală scurtă pentru a obține mărirea mai puternică la observarea planetelor și Lunii. Cel mai bine s-a comportat ocularul planetar de 4mm, în care imaginile planetelor Saturn și Jupiter au fost chiar decente.
Cerul, din păcate, nu a fost grozav. Iluminatul public in exces cu leduri albe reduce semnificativ vizibilitatea stelelor, făcând observațiile din oraș tot mai dificile. Cu următoarea ocazie, vom duce telescopul lui Attila într-un loc cu cer mai întunecat, de tip Bortle 2-3, unde sunt convins că își va arăta întregul potențial.
